Ulpian, un tânăr evlavios, aruncat în mare și înecat, lângă Tir, pentru mărturia lui Isus Hristos, anul 304 A.D.

MartirajePrimii creștini
0 citiri0 descărcări 0 comentarii

În acea vreme, aproape în aceleași zile (ale martirului Apphian), în cetatea Tirului a fost adus un alt tânăr, pe nume Ulpian, care, după ce a fost îndelung și foarte aspru chinuit, a fost în cele din urmă condamnat la o moarte neobișnuită, pentru mărturia lui Isus Hristos, și anume: să fie înfășurat gol împreună cu un câine și o viperă, în pielea proaspătă a unui bou sau a unei vaci și astfel aruncat în mare. Această sentință a fost executată în apropierea orașului Tir; dar marea își va da morții, și atunci acest evlavios martor al lui Isus Hristos și tovarășii săi vor fi răsplătiți și încununați de Domnul cu cununa nemuririi. Vide supra Mellin, ex Euseb. Hist., lib. 8, cap. 15.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.

Comentarii

Nu este nevoie de cont — completează numele și emailul tău.

    Alte articole

    Articol

    Chestionar Scriptural – Verifică-ți Nașterea din Dumnezeu!

    Având în vedere numărul mare de confesiuni religioase, fiecare promovând o învățătură distinctă, există posibilitatea ca nașterea spirituală a unei persoane să nu fie rezultatul lucrării lui Dumnezeu, ci al influenței învățăturilor omenești. Este posibil ca și tu să te afli într-o astfel de situație: la momentul convertirii, să fi primit „ochelarii” confesiunii din care faci parte, iar nașterea ta spirituală să fi fost determinată mai degrabă de voia oamenilor decât de voia lui Dumnezeu.

    Citește articolul
    Articol

    Niște oameni evlavioși care, în conformitate cu doctrina lui Hristos, au refuzat să se angajeze în război, uciși cu multă cruzime de împăratul Valens, în anul 368 A.D.

    După moartea împăratului Iulian, a domnit Iovian, iar după moartea acestuia din urmă, imperiul i-a revenit lui Valentinian, care este numit în mod obișnuit Valens. Și el și-a pătat mâinile cu sângele creștinilor, însă nu atât de excesiv ca unii dintre predecesorii săi. Cu toate acestea, el nu poate fi scuzat, întrucât a făcut ca unii oameni evlavioși care respectau doctrina lui Hristos să fie condamnați la o moarte foarte crudă, pentru că, la fel ca și Ioan și Pavel, menționați mai sus, au refuzat să îndeplinească serviciul militar. A se compara P. J. Twisck, Chron, cartea a 4-a, p. 114, col. 1, cu Jan. Crespin, în tratatul său, care tratează despre asupririri, f. 114.

    Citește articolul
    Articol

    Ioan și Pavel, care s-au opus războiului, uciși ca eretici, sub Iulian Apostatul, în jurul anului 363 A.D.

    Au existat doi prieteni speciali, Ioan și Pavel, care s-au opus războiului și vărsării de sânge. Ei au fost chemați la război și îndemnați să se angajeze în el, dar cum nu au consimțit, au fost, de aceea, precum și din cauza adevăratei lor mărturisiri creștine, condamnați la moarte ca eretici. Cu privire la aceasta, diferiți autori scriu astfel: „Ioan și Pavel au trebuit să moară, pentru că nu au vrut să se angajeze în război, ci i-au răspuns Apostatului: ‘Noi suntem creștini; nu ne este permis să ne angajăm în război’.” În Grondelijke Verklaringe Danielis, en Johannis Openbaringe, tipărit la Harlem, 1635 d.Hr., pagina 56, din diferiți alți autori.

    Citește articolul