În vechile scrieri ale martorilor evlavioși ai lui Isus Hristos, se relatează despre Marinus, un cetățean al Ierusalimului, de origine nobilă, care, deși aparținea nobilimii, nutrea o afecțiune sinceră pentru adevărații creștini, care în acea vreme erau peste măsură de asupriți. Din acest motiv, pizmașii săi, care erau geloși de onoarea nobilimii sale, l-au acuzat și acuzat aspru că este creștin; lucru pe care l-a mărturisit și el, când a fost adus în fața judecătorului; da, a declarat cu voce tare și clară că era cu siguranță un creștin. Judecătorul i-a dat atunci un răgaz de trei ore pentru a se gândi dacă va muri ca un creștin sau dacă va jertfi zeilor și împăratului.
Când a plecat de la tribunal, Teotecnes, episcopul bisericii din acel oraș, l-a luat de mână și l-a condus la adunare, în locul de adunare, l-a întărit cu multe cuvinte în credință și, punându-i în față sabia pe care obișnuia să o poarte alături, precum și Evanghelia [cartea], l-a întrebat pe care dintre cele două o va alege?
Când Marinus, cu o credință fermă, și-a întins mâna pentru Evanghelie, alegând-o în locul sabiei, Theotecnes i-a spus: „O, fiul meu, păstrează ceea ce ai ales și, disprețuind viața prezentă, speră în cea veșnică. Pleacă cu bună încredere și primește cununa pe care ți-a pregătit-o Domnul”.
În consecință, Marinus s-a întors la tribunal și a fost imediat chemat de servitorul domnului, pentru că venise timpul stabilit; el nu a întârziat și nu a așteptat până când a fost întrebat, ci a spus de bunăvoie: că s-a gândit la această chestiune și că a fost stabilit prin legea părinților că Dumnezeu trebuie ascultat mai degrabă decât oamenii. Eusebius Pamphilius scrie că, după ce Marinus a răspuns astfel, judecătorul a dat imediat sentința ca el să fie decapitat. Lib. 7, cap. 15.
P. J. Twisck face următoarea relatare despre acest Marinus: „Când Marinus a mărturisit că era creștin și a ales Biblia în locul sabiei, a fost chemat în fața tribunalului, condamnat și decapitat.” Cartea a treia, pentru anul 262, pagina 73, col. 2; din Euseb. A se compara cu Introducere, pag. 41, col. 2.
Notă
Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.
Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).
Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.
Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.
Comentarii
Nu este nevoie de cont — completează numele și emailul tău.