Printre numeroșii martori evlavioși ai lui Isus Hristos, care și-au dat viața pentru adevăr, Lucian, care era un bătrân al bisericii din Antiohia, nu a fost unul dintre cei mai mici; pentru că se spune despre el că era un om foarte evlavios, înțelept și elocvent, foarte versat în Scripturi, dar mai ales că a pecetluit cu îndrăzneală toate acestea cu sângele și moartea sa, spre cinstea lui Dumnezeu.
Judecătorul l-a întrebat, în timp ce se afla în fața scaunului său de judecată, spunând: „O, Luciane, cum se face că tu, care ești un om atât de înțelept, urmezi această sectă, pentru care nu poți da nici un motiv? Sau, dacă ai vreunul, să ni-l spui”.
După ce a obținut permisiunea de a vorbi, a făcut o mărturisire de credință foarte excelentă și glorioasă; care ar merita un loc aici, dacă, pentru a evita prolixitatea, nu am fi nevoiți să o omitem. De îndată ce și-a încheiat mărturisirea și poporul a fost, într-o oarecare măsură, atras de părerile sale, Judecătorul le-a poruncit să-l închidă din nou în închisoare și să-l condamne la moarte acolo; ceea ce, după cum povestesc scriitorii antici, s-a făcut în consecință. Dar Dumnezeu va descoperi totul în ziua de apoi și va răsplăti pe fiecare după faptele sale. Comparați cu A. M., fol. 135, col. 1-4, ex Eusebio și Ruffino, în Hist. Eccles. Hier. Catal. în Luciano.
NOTĂ – Unii îl plasează pe acest Lucian în al zecelea an al persecuției, adică în anul 311 A.D.
Notă
Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.
Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).
Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.
Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.
Comentarii
Nu este nevoie de cont — completează numele și emailul tău.