Una din înțelegeri pe care o auzim tot mai des este: crede că Domnul Isus este Mântuitorul tău personal, crede în jertfa Lui/crede că a murit pentru iertarea păcatelor tale, că a înviat… și ești mântuit. Evanghelia lui Hristos este deseori redusă doar la vestea bună despre jertfa și învierea Domnului. Să ne întrebăm: Este suficient să credem doar această veste bună?
Trăim într-o vreme în care valorile morale sunt tot mai confuze, iar adevărul este adesea denaturat, minimalizat sau pus sub semnul întrebării. Astăzi, lucruri care odinioară erau considerate păcat sunt prezentate ca fiind acceptabile, normale sau chiar demne de promovat. Tot mai frecvent, plăcerile de o clipă ale păcatului — precum căutarea divertismentului lumesc sau expunerea la medii care încurajează firea pământească — sunt adoptate fără discernământ de către cei ce se numesc creștini. Aceste alegeri nu doar că slăbesc mărturia, ci aduc ocară Numelui lui Dumnezeu, compromițând chemarea la sfințenie și separare de lume.
Având în vedere numărul mare de confesiuni religioase, fiecare promovând o învățătură distinctă, există posibilitatea ca nașterea spirituală a unei persoane să nu fie rezultatul lucrării lui Dumnezeu, ci al influenței învățăturilor omenești. Este posibil ca și tu să te afli într-o astfel de situație: la momentul convertirii, să fi primit „ochelarii” confesiunii din care faci parte, iar nașterea ta spirituală să fi fost determinată mai degrabă de voia oamenilor decât de voia lui Dumnezeu.
La o analiză mai atentă observăm că aproape nimeni nu se oprește să se întrebe care este adevăratul rost al acestei vieți limitate. De ce îmbătrânim? De ce ne îmbolnăvim și murim? Care este originea morții și cine a stabilit aceste reguli ale vieții? Multe întrebări se învârt în jurul sensului existenței noastre: Ce rost are să ne naștem, să trăim 70-80 de ani, doar pentru ca totul să se termine la cimitir? Care este scopul acestei scurte vieți pe pământ? Suntem doar consumatori ai timpului? Ce sens are să ne bucurăm de viață, dacă, în cele din urmă, vom muri și vom fi uitați?
Comentarii
Nu este nevoie de cont — completează numele și emailul tău.